Ludovic Orban la Forumul Educatiei: Trebuie să readucem competența, meritocrația, trebuie să readucem profesionalismul în toate sectoarele publice din România, iar acest lucru s epoate face doar prin educatie

Partidul Național Liberal > Noutăți > Ludovic Orban la Forumul Educatiei: Trebuie să readucem competența, meritocrația, trebuie să readucem profesionalismul în toate sectoarele publice din România, iar acest lucru s epoate face doar prin educatie

Mi s-a spus că trebuie să rostesc un cuvânt de deschidere, nu să prezint un program de guvernare pe educație. Oricum, bazele acestui program de guvernare se regăsesc în cea mai mare parte în proiectul prezidențial „România educată”.

Am să vă spun câteva cuvinte despre ceea ce cred eu că ar trebui făcut în educație, atât din perspectiva cadrelor didactice cât mai ales din perspectiva copiilor. Chiar purtam o discuție dimineață în care s-a făcut o consultare printre elevi despre ce își doresc de la școală și cred că ar trebui să îi întrebăm mai des pe elevi ce își doresc de la școală, pentru că dacă îi lăsăm să vorbească într-un cadru în care se exprimă, putem afla foarte multe lucruri de care ei au nevoie.

Unul dintre lucrurile de care spun elevii că au nevoie este că au nevoie ca profesorii să fie mai prietenoși și mai apropiați în discuțiile cu ei, să fie mai deschiși la ceea ce spun copiii. Știu foarte bine că există încă, ca o continuare a modului în care se organiza educația, un raport de autoritate care este păstrat de unele cadre didactice în relația cu elevul, care, sigur, e mai comod să ții elevul la distanță, să nu-l lași să se manifeste, să nu-l lași să se exprime, pur și simplu să-ți predai materia și apoi să-i determini pe copii să învețe.

Mai e o chestiune care s-ar putea să nu le placă unor cadre didactice, dar eu vă spun sincer, eu cred că nu trebuie să mizăm numai pe ideea că elevul este obligat să învețe, cred că noi trebuie să determinăm cadrele didactice să creeze cât mai mult interes pentru materia pe care o predau, să determine interesul copiilor pentru a absolvi informații, pentru a le trezi interesul față de materiile respective.

Când spun copiii că vor profesori mai apropiați, mai prietenoși, care să țină cont de ei, o spun și pentru ca să învețe mai bine, nu numai pentru că vor ei neapărat să-și spună cuvântul și să fie ascultați.

Cred în mare parte că în școala românească trebuie să asigurăm numai un transfer de cunoștințe, trebuie să șlefuim caractere, trebuie să construim personalități. Cred că trebuie să îi pregătim pe copii pentru o viață, care viața nu este ușoară. Viața este o competiție permanentă, o competiție pentru a deveni mai bun, o competiție pentru a învăța permanent, inclusiv după ce ieși de pe băncile școlii.

Cred că trebuie să acordăm mai multă atenție să spun ca parametrii ai inteligenței, nu numai capacității de memorare și reproducere, trebuie să dezvoltăm asociativitatea, creativitatea, capacitatea de analiză și sinteză, care ăștia sunt parametrii inteligenți care într-adevăr îi vor ajuta pe copii să privească critic, să aibă capacitatea să analizeze rapid o situație și să poată să ia decizii potrivite.

Cred de asemenea că numai ascultarea și numai disciplina nu sunt suficiente. Dezvoltarea și încurajarea inițiativei elevilor, dezvoltarea unei atitudini de asumare de răspunderi a unei atitudini curajoase, a unei atitudini prin care să-i determine pe copii să nu meargă numai pe drumuri bătute, ci să calce și pe drumuri nebătute. Este de natură a-i ajuta ulterior pe copii în viață.

Am să vă spun câteva lucruri și despre sistemul de pregătire al cadrelor didactice și mai ales ulterior de evoluție a cadrelor didactice.

Nu cred că pot fi la orice fel de universități făcute module de pedagogie care să-i pregătească pe profesori. A-i pregăti pe profesori este un lucru extrem de serios, care presupune extrem de multă cunoaștere, experiență, înmagazinare de informații.

De asemenea, cred că trebuie să găsim o soluție pentru a-i atrage în sistemul de educație pe absolvenții  cu rezultate bune, pe absolvenții care într-adevăr, nu că i-au note mari la facultate, dar sunt oameni bine pregătiți.

Finlandezii, de exemplu, au creat un sistem în care au mărit foarte mult veniturile profesorilor debutanți, pentru a atrage dintre absolvenții de facultate cadre didactice tinere de calitate. E adevărat că ulterior ecartul între venitul pe care îl înregistrezi ca debutant și venitul pe care îl poți obține la sfârșitul carierei nu mai e atât de mare cum e sistemul românesc, dar eu chiar cred că avem nevoie de o infuzie de cadre tinere, cadre de valoare care într-adevăr să  aibă capacitatea să facă performanță.

În ceea ce privește pregătirea continuă a cadrelor didactice, știți foarte bine cei care lucrați în sistemul de educație că de multe ori ea este formală.

La ora actuală există inițiative private prin care companii private, fără să aibă neapărat stimulente financiare fiscale, au decis să ajute școli și să investească în pregătirea cadrelor didactice privind metode moderne de pregătire, nevoi efective pe care le au cadrele didactice pentru a-și îmbunătăți prestația la catedră, în relația cu copiii și mai ales în transferul de informații și cunoștințe.

Știm foarte bine ce se întâmplă și datorită faptului că toți copiii noștri, încă de mici, au acces la informații și că de multe ori, ei poate cunosc anumite lucruri ale căror informații le-au obținut dintr-o căutare liberă pe online, în diferite domenii. Asta presupune o adaptare permanentă și din partea celor care transmit informații, cunoștințe, care îi determină pe copii să privească lucrurile într-un anume mod.

De asemenea, trebuie să ne gândim și la părinți. Nu întâmplător noi batem toba cu generalizarea after-school-ului, și mai ales cu crearea unui mecanism care să stimuleze cadrele didactice să se implice în această generalizare a after-school-ului, pentru că, hai să fim cinstiți, pentru orice familie activă este foarte dificil dacă nu există un bunic al copilului care să aibă grijă să ia copilul de la școală, este foarte dificil să se ducă la muncă și după aceea, unul dintre părinți să trebuiască să întrerupă munca, să ia copilul de la școală, să-l ducă acasă, să-i dea să mănânce, să aibă grijă de el.

Ar fi o încurajare extraordinară pentru toate familiile active, inclusiv ca să facă mai mulți copii, ca să vă spun drept. Dacă ar avea sistemul acesta de after-school în care își duc copilul când se duc la serviciu și când termină de la serviciu, se duc și își iau copilul cu lecțiile făcute, mâncat, odihnit, din sistemul de after-school.

Acesta este un sistem pe care nu trebuie să-l inventăm noi, este un sistem care funcționează, din care  trebuie să preluăm în România  ceea ce funcționează în alte părți. Ar fi un ajutor formidabil, inclusiv pentru copii pentru că, de multe ori, părintele când vine acasă obosit nici nu are răbdare să răspundă la întrebările copilului când își face temele, pe diferite domenii, pe diferite teme. Să-și facă temele sub supravegherea unui cadru didactic care este pregătit, care știe cum să-i dea o mână de ajutor, să-l ajute, este în avantajul copiilor și în mod evident, în avantajul părinților.

Închei prin a vă spune câteva cuvinte și despre ceea ce înseamnă programa școlară și mai ales, de adaptare a sistemului de educație din România la cererile de pe piața muncii. Să nu ne facem că nu știm, deși în lege se spune foarte clar că cifra de școlarizare se stabilește după consultarea cu mediul de afaceri și cu autoritățile locale, în realitate această consultare este formală și de cele mai multe ori cifra de școlarizare se stabilește pur și simplu în mod inerțial, mai ales pe baza cadrelor didactice titularizate care există în fiecare localitate, fără niciun fel de adaptare, fără niciun fel de mobilitate, fără să se țină cont de nevoile reale. Dacă într-o localitate există o investiție în care este nevoie de strungari, de frezori sau de prelucrători prin așchiere sau ai nevoie de confecționeri metalici, trebuie să dezvolți caste profesionale în aceste meserii, nu poți să ții confecționeri numai pentru că ai profesori sau instructori care să-i învețe meseria la școala profesională.

În fine, relansarea învățământului profesional și tehnic este fundamentală pentru România, de 15 ani. Au ieșit extrem de puțini meseriași, la ora actuală dai cu tunul ca să găsești meseriași de calitate, oameni cu pregătire, în toate domeniile de activitate. Absența acestor meseriași este o frână în calea dezvoltării economice. Degeaba lansăm noi un program de reindustrializare a României, de atragere a investițiilor, de dezvoltarea de capacități, sigur, plecând de la resursele pe care le are România și de la priceperea înmagazinată de-a lungul timpului, dacă mâna de lucru din România, dacă școlile profesionale, dacă școlile tehnologice nu generează meseriile care sunt căutate pe piață și care sunt căutate de cei care vor să investească în România. România a pierdut miliarde de euro, posibile investiții care puteau să asigure dezvoltarea economică a României, tocmai pentru că nu am reușit să corelăm într-un fel cererea actuală și viitoare de pe piață cu profilurile școlare pe diferitele categorii.

Dacă educație nu este, nimic nu este. Preocuparea oricărui Guvern serios, a oricărei autorități locale serioase din România trebuie să fie pentru educație, pentru a susține procesul de educație, nevoile care există în sistemul de educație, evoluția permanentă a sistemului de educație. O să spun un lucru care poate n-o să le placă la unii, s-au fabricat universități prin decizii politice, atât universități de stat cât și universități private, pe bandă rulantă, după Revoluție și din păcate, mulți dintre cei pe care îi vedem astăzi în capul trebii sunt produsele acestor universități, cu diplome făcute pe puncte de oameni care nici măcar nu au trecut pe la cursuri, de oameni care faultează limba română în fiecare apariție publică, de oameni care nu au o minimă înzestrare intelectuală și un minim bagaj de cunoștințe care să le permită să înțeleagă un fenomen de ansamblu dintru-un domeniu sau altul al societății. Trebuie să readucem competența, meritocrația, trebuie să readucem profesionalismul în toate sectoarele publice din România, iar misiunea principală în acest proces de readucere a României într-o situație de normalitate, îi aparține în primul rând sistmului de educație, iar în ceea ce ne privește pe noi este preocuparea noastră de căpătâi